Biserici fortificate din Transilvania din Patrimoniul UNESCO

Satele din Transilvania înscrise în Patrimoniul Mondial UNESCO (1999), cu bisericile lor fortificate, oferă o imagine vie a peisajului cultural din sudul Transilvaniei.
Întemeiate de sașii transilvăneni, satele se caracterizează printr-un sistem specific de folosire a terenurilor, un model de așezare și organizare a gospodăriei familiale care au fost păstrate de la sfârșitul Evului Mediu. Cu rol inclusiv de apărare, bisericile fortificate ale acestor sate ilustrează stilurile construcțiilor din secolul al XIII-lea până în secolul al XVI-lea.

Bisericile pot fi grupate în trei tipuri:
I. Bisericile cu incintă fortificată, sunt tipice pentru Ţara Bârsei și au instalaţiile defensive dispuse aproape exclusiv pe incintă, biserica fiind puţin sau deloc fortificată. Un exemplu pentru o astfel de construcție este biserica fortificată din Prejmer.
II. Bisericile fortificate, sunt tipice pentru zone colinare și au elementele defensive dispuse aproape în egală măsură pe biserică şi pe incintă. Astfel de biserici au fost construite în Valea Viilor, Biertan și Viscri.
III. Bisericile-reduit, au apărut la sfârşitul secolului al XV-lea și constituie ultima etapă în evoluţia fortificării bisericilor. Acestea au fost dotate de la început cu o multitudine de instalaţii defensive şi incinte mai puţin fortificate. În această categorie se încadrează bisericile fortificate din Saschiz și din Dârjiu.