Báthory-vár

Familia Báthory intră în posesia cetății originale în secolul a XIV-lea, prin căsătoria unui membru al familiei cu cea care moștenea domeniul. Cetatea a rămas în posesia familiei până în secolul al XVII-lea, pentru ca în perioada următoare, în timpul dominației habsburgice în Transilvania, cetatea să fie abadonată.

Cetatea avea două incinte fortificate, construite în două etape (secolele XIII-XIV, respectiv după secolul al XVI-lea). Castelul propriu-zis în stil renascentist avea o formă pătrată, cu trei bastioane rotunde, și un turn de poartă cu două nivele, vizibil și azi. Se mai păstrează două turnuri, un bastion și o parte din zidurile de apărare. Cetatea a jucat un rol important în conexiunea familiei cu Vestul, ea aflându-se pe drumul sării, respectiv pe ruta comercială ce lega, în Evul Mediu, Transilvania de Viena.

Mai mulți membrii ai familiei au ajuns la conducerea voievodatului, apoi a principatului Transilvalniei, începând cu Ștefan Báthory II de Șimleu în 1529. Probabil cea mai importantă figură e cea a lui Ştefan Bathory (al III-lea), ajuns și rege al Poloniei, în 1575. Familia Báthory a adus contribuții importante la cultura transilvăneană, iar de numele lui Ştefan Bathory se leagă și înființarea Universității din Cluj.

Totodată, de numele familiei Báthory se leagă și o serie de legende, câteva din ele concurând-o pe cea a contelui Dracula. Anna, una din fiicele lui Ștefan Báthory II de Șimleu, ar fi fost atrasă de magia neagră și se spune că cerea să se scalde în sânge de tinere virgine ca să-și păstreze tinerețea. Fiica ei, Elisabeta (Erszebet) Báthory ar fi dus această plăcere la nivel de sadism. Pentru actele ei de cruzime a rămas în istorie cu porecla de „contesa însângerată”.

Gratuit